truculență
Etimologie
Din franceză truculence.
Pronunție
- AFI: /tru.ku'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului truculență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | truculență | truculențe |
| Articulat | truculența | truculențele |
| Genitiv-Dativ | truculenței | truculențelor |
| Vocativ | truculență | truculențelor |
- asprime, violență, brutalitate; lipsă de bun-simț, obrăznicie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online