tulburare
Etimologie
Din tulbura.
Pronunție
- AFI: /tul.bu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tulburare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tulburare | tulburări |
| Articulat | tulburarea | tulburările |
| Genitiv-Dativ | tulburării | tulburărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tulbura și rezultatul ei
- pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților)
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri