tulburător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a tulbura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /tul.bu.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tulburător
Singular Plural
Masculin tulburător tulburători
Feminin tulburătoare tulburătoare
Neutru tulburător tulburătoare
  1. (adesea substantivat) care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație.


Traduceri

Referințe