turbăciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a turba + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
turbăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turbăciune turbăciuni
Articulat turbăciunea turbăciunile
Genitiv-Dativ turbăciunii turbăciunilor
Vocativ turbăciune turbăciunilor
  1. (rar) turbare.


Traduceri

Anagrame

Referințe