turbare

română

Etimologie

Din a turba.

Pronunție

• AFI: /turˈba.re/

Substantiv

Declinarea substantivului turbare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turbare	turbări
Articulat	turbarea	turbările
Genitiv-Dativ	turbării	turbărilor
Vocativ	turbare	turbărilor

1. boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă.
2. (fig.) mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune.
3. intensitate; violență.

   Vântul bate cu turbare.

Cuvinte compuse

• turbare de cap

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină turbāre < turbō.

Pronunție

• AFI: /tur'bare/

Verb

1. a tulbura, a deranja, a perturba

Sinonime

• disturbare

Cuvinte derivate

• turbamento
• turbarsi

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din turbō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de infinitiv prezent activ pentru turbō.