turba

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină turbare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
turba
Infinitiv a turba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
turbez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să turbeze
Participiu turbat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se îmbolnăvi de turbare.
  2. (v.intranz.) (fig.) a se mânia, a se înfuria peste măsură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe