turba

română

Etimologie

Din latină turbare.

Pronunție

• AFI: /tur'ba/

Verb

Conjugarea verbului turba
Infinitiv	a turba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	turbez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să turbeze
Participiu	turbat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se îmbolnăvi de turbare.
2. (v.intranz.) (fig.) a se mânia, a se înfuria peste măsură.

Cuvinte derivate

• turbare
• turbat
• turbă
• turbăciune

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bruta
• burta
• butar
• burat

Referințe

• DEX '98 via DEX online