turbulent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză turbulent < latină turbulentus.

Pronunție

  • AFI: /tur.bu'lent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
turbulent
Singular Plural
Masculin turbulent turbulenți
Feminin turbulentă turbulente
Neutru turbulent turbulente
  1. (livr.) care face gălăgie; care produce dezordine.
  2. (fiz.; despre fluide) care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație.


Traduceri

Referințe