Sari la conținut

turnuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din turn + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /tur.nu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
turnuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turnuleț turnulețe
Articulat turnulețul turnulețele
Genitiv-Dativ turnulețului turnulețelor
Vocativ turnulețule turnulețelor
  1. diminutiv al lui turn; turnișor.


Traduceri

Referințe