ubicuitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ubiquité.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ubicuitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ubicuitate invariabil
Articulat ubicuitatea invariabil
Dativ-Genitiv ubicuității invariabil
Vocativ ubicuitate invariabil
  1. (livr.) însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp.


Traduceri

Referințe