ubicuitate

română

Din franceză ubiquité.

Declinarea substantivului ubicuitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ubicuitate	invariabil
Articulat	ubicuitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	ubicuității	invariabil
Vocativ	ubicuitate	invariabil

(livr.) însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp.