atribuit
română
Etimologie
Din verbul a atribui.
Pronunție
- AFI: /a.tri.buˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului atribuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | atribuit | atribuituri |
| Articulat | atribuitul | atribuiturile |
| Genitiv-Dativ | atribuitului | atribuiturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (rar) atribuire.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului atribuit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | atribuit | atribuiți |
| Feminin | atribuită | atribuite |
| Neutru | atribuit | atribuite |
- dat celui în drept.
- cerut de către cineva în virtutea unui drept.
- (p.ext.) considerat a fi proprietatea cuiva.
- (p.ext.) considerat a fi o calitate a cuiva.
- repartizat cuiva.
- (despre un fapt) considerat a fi rezultatul acțiunii cuiva.
- (despre un fenomen) considerat de către cineva a fi rezultatul propriei sale acțiuni.
- învinuit.
- (despre opere) recunoscut ca fiind creat de cineva anume.
- (despre opere) autoatribuit de către un autor.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din atribui.
Verb
- forma de participiu trecut pentru atribui.