divinitate
Etimologie
Din franceză divinité < latină divinitas, divinitatis.
Pronunție
- AFI: /di.vi.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului divinitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | divinitate | divinități |
| Articulat | divinitatea | divinitățile |
| Genitiv-Dativ | divinității | divinităților |
| Vocativ | divinitate | divinităților |
- ființă imaginară cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; dumnezeu, zeu.
- esență divină; dumnezeire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online