umoare
Variante
Etimologie
Din franceză humeur < latină humor, humoris.
Pronunție
- AFI: /u'mo̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului umoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | umoare | umori |
| Articulat | umoarea | umorile |
| Genitiv-Dativ | umorii | umorilor |
| Vocativ | umoare | umorilor |
- lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor.
- (livr.) dispoziție sufletească; fire, temperament.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online