ungurime

română

Etimologie

Din ungur + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /un.gu'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului ungurime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ungurime	invariabil
Articulat	ungurimea	invariabil
Genitiv-Dativ	ungurimii	invariabil
Vocativ	ungurime	invariabil

1. mulțime de maghiari; totalitatea maghiarilor; ținut locuit de maghiari (în Transilvania).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online