ținut

română

Etimologie

Din a ține.

Pronunție

• AFI: /ʦi'nut/

Substantiv

Declinarea substantivului ținut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ținut	ținuturi
Articulat	ținutul	ținuturile
Genitiv-Dativ	ținutului	ținuturilor
Vocativ	ținutule	ținuturilor

1. faptul de a ține.
2. (în trecut) teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă.
3. loc, regiune.
4. (înv.) țară.

Cuvinte derivate

• ținutal
• ținutaș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online