urdar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din urdă + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
urdar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urdar urdari
Articulat urdarul urdarii
Genitiv-Dativ urdarului urdarilor
Vocativ urdarule urdarilor
  1. cioban care face urda la stână; vânzător de urdă.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
urdar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urdar urdare
Articulat urdarul urdarele
Genitiv-Dativ urdarului urdarelor
Vocativ urdarule urdarelor
  1. vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda.
  2. unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda.


Traduceri

Referințe