ureter

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză uretère.

Pronunție

  • AFI: /u.re'ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
ureter
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ureter uretere
Articulat ureterul ureterele
Genitiv-Dativ ureterului ureterelor
Vocativ ureterule ureterelor
  1. fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica urinară.


Traduceri

Referințe