urgente

Vezi și : urgențe

română

Etimologie

Din urgent.

Pronunție

• AFI: /ur'ʤen.te/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru urgent.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din urgent.

Pronunție

• AFI: /yʁ.ʒɑ̃t/

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru urgent.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină urgens, -entis.

Pronunție

• AFI: /ur'dʒɛnte/

Adjectiv

Declinarea adjectivului urgente
	Singular	Plural
Masculin	urgente	urgenti
Feminin	urgente	urgenti

1. urgent, grabnic, neîntârziat, presant

Sinonime

• estremo, grande, immediato, impellente, imperioso, incalzante, incombente, necessario, premente, premuroso, pressante, sollecitante, stretto, stringente, supremo, vivo

Cuvinte derivate

• urgentemente

Cuvinte apropiate

• urgenza
• urgere

Etimologie

Din urgere.

Verb

1. forma de participiu prezent pentru urgere.

   • română: urgentând

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină urgens, -entis.

Pronunție

• AFI: /uɾ'ʒẽ.tɨ/ (Portugalia)
• AFI: /uɹ'ʒẽ.tʃi/ (Paulista)
• AFI: /uɻ'ʒẽ.te/ (Brazilia de sud)

Adjectiv

Declinarea adjectivului urgente
	Singular	Plural
Masculin	urgente	urgentes
Feminin	urgente	urgentes

1. urgent, grabnic, neîntârziat, presant

Sinonime

• imprescindível, premente

Cuvinte derivate

• urgentemente

Cuvinte apropiate

• urgência
• urgir

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină urgens, -entis.

Pronunție

• AFI: /uɾ'xen̪.te/

Adjectiv

Declinarea adjectivului urgente
	Singular	Plural
Masculin	urgente	urgentes
Feminin	urgente	urgentes

1. urgent, grabnic, neîntârziat, presant

Cuvinte derivate

• urgencia

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario