urlare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a urla.

Pronunție

  • AFI: /ur'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
urlare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urlare urlări
Articulat urlarea urlările
Genitiv-Dativ urlării urlărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a urla și rezultatul ei.

Cuvinte derivate


Traduceri





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ŭlŭlare < ululō.

Pronunție


Verb

  1. a urla, a țipa
    Ho capito, la smetti di urlare?
  2. (despre animale) a rage, a zbiera, a urla

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Referințe