urmăritor

română

Etimologie

Din a urmări + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ur.mə.ri'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului urmăritor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmăritor	urmăritori
Articulat	urmăritorul	urmăritorii
Genitiv-Dativ	urmăritorului	urmăritorilor
Vocativ	urmăritorule	urmăritorilor

1. persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta).

Cuvinte derivate

• urmăritoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online