aresta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din arest.

Pronunție

  • AFI: /a.res'ta/


Verb


Conjugarea verbului
aresta
Infinitiv a aresta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
arestez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aresteze
Participiu arestat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe