urmuliță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din urmă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /ur.mu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmuliță urmulițe
Articulat urmulița urmulițele
Genitiv-Dativ urmuliței urmulițelor
Vocativ urmuliță urmulițelor
  1. (pop.) diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță.


Traduceri

Anagrame

Referințe