urmuliță

română

Etimologie

Din urmă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /ur.mu'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului urmuliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmuliță	urmulițe
Articulat	urmulița	urmulițele
Genitiv-Dativ	urmuliței	urmulițelor
Vocativ	urmuliță	urmulițelor

1. (pop.) diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atriumul

Referințe

• DEX '98 via DEX online