ursuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din urs + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ur.su'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ursuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ursuleț ursuleți
Articulat ursulețul ursuleții
Dativ-Genitiv ursulețului ursuleților
Vocativ ursulețule ursuleților
  1. diminutiv al lui urs; pui de urs.


Traduceri

Referințe