urs

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wiki letter w.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul "modifică pagina" și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-swe
Un urs brun

română

Etimologie

Din latină ursus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
urs
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urs urși
Articulat ursul urșii
Dativ-Genitiv ursului urșilor
Vocativ ursule urșilor
  1. (Ursus arctos) mamifer omnivor, de talie mare, greoi și masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit și coadă scurtă.
  2. (fig.) epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil.
  3. (reg.) boț de mămăligă cu brânză în mijloc; cocoloș; bulz.
  4. (reg.) fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn.
  5. fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime

Cuvinte compuse

Paronime

Expresii

  • A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține
  • A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat
  • A se aduna (sau a se uita) ca la urs = a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit
  • De când avea ursul coadă = din timpuri foarte îndepărtate
  • Ursul nu joacă de voie, ci de nevoie = constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva)
  • Cum merge ursul la deal = încet și apăsat; greoi
  • A trăi ca ursul în bârlog = a evita societatea; a duce un mod de viață retras


Traduceri

Anagrame

Referințe





retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

urs

  1. urs





suedeză

(svenska)

Etimologie

Derivat din ur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

urs

  1. forma de genitiv singular și plural pentru ur
    română: ceasul/ceasurile mecanic(e)