urs

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Urs, URS
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
urs
Un urs brun

română

Etimologie

Din latină ŭrsus < proto-indo-europeană *h₂ŕ̥tḱos („urs”). Confer greacă antică ἄρκτος (árktos) și sanscrită ऋक्ष (ṛ́kṣa).

Înrudit cu aragoneză onso, aromână ursu, asturiană osu, catalană ós, franceză ours, friulană ors, galiciană oso, italiană orso, ladină lors, occitană ors, portugheză urso, retoromană urs, uors, sardă ursu, siciliană ursu, spaniolă oso, venețiană ors, orso și valonă oûsse.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
urs
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urs urși
Articulat ursul urșii
Dativ-Genitiv ursului urșilor
Vocativ ursule urșilor
  1. (zool.) (Ursus, mai ales Ursus arctos) mamifer omnivor, de talie mare, greoi și masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit și coadă scurtă.
  2. (fig.) epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil.
  3. (reg.) boț de mămăligă cu brânză în mijloc; cocoloș; bulz.
  4. (reg.) fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn.
  5. (constr.) fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

  • A se aduna (sau a se uita) ca la urs = a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit
  • A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat
  • A trăi ca ursul în bârlog = a evita societatea; a duce un mod de viață retras
  • A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține
  • Cum merge ursul la deal = încet și apăsat; greoi
  • De când avea ursul coadă = din timpuri foarte îndepărtate
  • Ursul nu joacă de voie, ci de nevoie = constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva)

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe





retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

urs

  1. urs





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din ur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

urs

  1. forma de genitiv singular și plural pentru ur.
    română: ceasul/ceasurile mecanic(e)