usturoia

română

Etimologie

Din usturoi.

Pronunție

• AFI: /us.tu.roˈja/

Verb

Conjugarea verbului usturoia
Infinitiv	a usturoia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	usturoiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să usturoieze
Participiu	usturoiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi.

Cuvinte derivate

• usturoiat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rostuiau

Referințe

• DEX '98 via DEX online