vântoaică

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -oaică.

Pronunție

• AFI: /vɨnˈto̯aj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului vântoaică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vântoaică	vântoaice
Articulat	vântoaica	vântoaicele
Genitiv-Dativ	vântoaicei	vântoaicelor
Vocativ	vântoaică	vântoaicelor

1. (în superstiții) duh rău, care dezlănțuie furtuni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online