vălțuitor

română

Etimologie

Din a vălțui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /vəl.ʦu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului vălțuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vălțuitor	vălțuitori
Articulat	vălțuitorul	vălțuitorii
Genitiv-Dativ	vălțuitorului	vălțuitorilor
Vocativ	vălțuitorule	vălțuitorilor

1. muncitor care lucrează la valț.

Cuvinte derivate

• vălțuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online