vagabonda

română

Etimologie

Din franceză vagabonder.

Pronunție

• AFI: /va.ga.bon'da/

Verb

Conjugarea verbului vagabonda
Infinitiv	a vagabonda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vagabondez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vagabondeze
Participiu	vagabondat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul.

Cuvinte derivate

• vagabondare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online