veleat

română

Din slavă (veche) vŭlĕto „în anul...”.

Declinarea substantivului veleat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veleat	veleaturi
Articulat	veleatul	veleaturile
Genitiv-Dativ	veleatului	veleaturilor
Vocativ	veleatule	veleaturilor

(înv. și pop.) timp fixat, hotărât pentru realizarea a ceva; dată, termen; (p.ext.) an.
durată a vieții, trai.
(în construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) sfârșitul vieții; moartea.