ventila

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ventiler < latină ventilare.

Pronunție

  • AFI: /ven.ti'la/


Verb


Conjugarea verbului
ventila
Infinitiv a ventila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ventilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ventileze
Participiu ventilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui.
  2. (v.refl. pas.) (fig.) (despre idei, știri, proiecte) a fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe