verb predicativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verb + predicativ.

Pronunție

  • AFI: /verb pre.di.ka'tiv/


Cuvânt compus

verb predicativ

  1. verb care poate forma singur predicatul unei propoziții.


Traduceri

Referințe