vertex

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză, latină vertex.

Pronunție

  • AFI: /ˈver.teks/


Substantiv


Declinarea substantivului
vertex
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vertex invariabil
Articulat vertexul invariabil
Genitiv-Dativ vertexului invariabil
Vocativ vertexule invariabil
  1. (anat.) sinciput.
  2. (mar.) punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată.
  3. (met.) punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon.


Traduceri

Referințe