Sari la conținut

ciclon

De la Wikționar, dicționarul liber
Un ciclon

Etimologie

Din franceză cyclone < greacă κυκλῶν (kyklōn) < κύκλος (kyklos, "cerc").

Pronunție

  • AFI: /ʧiˈklon/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciclon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciclon cicloane
Articulat ciclonul cicloanele
Genitiv-Dativ ciclonului cicloanelor
Vocativ ' '
  1. vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale.
    Ciclonul bate mai ales în regiunile tropicale.
  2. regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă.
  3. aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge.
  4. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe