ciclon
română
Etimologie
Din franceză cyclone < greacă κυκλῶν (kyklōn) < κύκλος (kyklos, "cerc").
Pronunție
- AFI: /ʧiˈklon/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciclon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciclon | cicloane |
| Articulat | ciclonul | cicloanele |
| Genitiv-Dativ | ciclonului | cicloanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale.
- Ciclonul bate mai ales în regiunile tropicale.
- regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă.
- aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge.
- substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
vânt foarte puternic
|
|