sinciput

română

Etimologie

Din franceză, latină sinciput.

Pronunție

• AFI: /sin.ʧi'put/

Substantiv

Declinarea substantivului sinciput
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinciput	sincipute
Articulat	sinciputul	sinciputele
Genitiv-Dativ	sinciputului	sinciputelor
Vocativ	sinciputule	sinciputelor

1. parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pusnicit
• pustnici

Referințe

• DEX '98 via DEX online