vig

română

Etimologie

Din maghiară vég.

Pronunție

• AFI: /vig/

Substantiv

Declinarea substantivului vig
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vig	viguri
Articulat	vigul	vigurile
Genitiv-Dativ	vigului	vigurilor
Vocativ	vigule	vigurilor

1. (pop.) val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online