vilegiatură

română

Variante

• viligiatură

Etimologie

Din franceză villégiature.

Pronunție

• AFI: /vi.le.ʤi.a'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului vilegiatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vilegiatură	vilegiaturi
Articulat	vilegiatura	vilegiaturile
Genitiv-Dativ	vilegiaturii	vilegiaturilor
Vocativ	vilegiatură	vilegiaturilor

1. concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu.

Cuvinte derivate

• vilegiaturist

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online