vindictă

română

Etimologie

Din franceză vindicte < latină vindicta.

Pronunție

• AFI: /vin'dik.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului vindictă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vindictă	vindicte
Articulat	vindicta	vindictele
Genitiv-Dativ	vindictei	vindictelor
Vocativ	vindictă	vindictelor

1. (livr.) urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online