vindictă
Etimologie
Din franceză vindicte < latină vindicta.
Pronunție
- AFI: /vin'dik.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vindictă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vindictă | vindicte |
| Articulat | vindicta | vindictele |
| Genitiv-Dativ | vindictei | vindictelor |
| Vocativ | vindictă | vindictelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online