virtù

italiană

(italiano)

Variante

• (înv.) virtude, virtute, vertù, vertude, vertute

Etimologie

Din latină virtus, -ūtis.

Pronunție

• AFI: /vir'tu/

Substantiv

virtù f., invariabil

1. virtute, însușire
2. (p. ext.) putere, fermitate, tărie
3. (înv. și livr.) facultate, capacitate

Sinonime

• 3: facoltà, capacità, potenza

Antonime

• vizio

Cuvinte apropiate

• virtuoso

Locuțiuni

• in virtù di

Expresii

• fare di necessità virtù

Referințe

• Treccani.it