virtue

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie vertu, care provine anglo-normandă vertu, din franceza medie vertu < latină virtus < vir.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɝtʃu/


Substantiv

virtue, (nenumărabil și numărabil; pl. virtues)

  1. (ieșit din uz) bravură
  2. (nenumărabil) virtute
  3. (p. ext.) calitate, proprietate, valoare
  4. (p. ext.) forță, putere
  5. (nenumărabil) castitate

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Referințe