voiajor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză voyageur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
voiajor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voiajor voiajori
Articulat voiajorul voiajorii
Dativ-Genitiv voiajorului voiajorilor
Vocativ voiajorule voiajorilor
  1. (și adj.) călător.
  2. reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor.


Traduceri

Referințe