vizita

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză visiter < latină visitare.

Pronunție

  • AFI: /vi.zi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
vizita
Infinitiv a vizita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vizitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să viziteze
Participiu vizitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită.
    Ne vizităm în fiecare săptămână.
  2. a se ducevadă, să cunoască la fața locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc.
    A vizitat mai multe orașe.
  3. a inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenție și la fața locului.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din vizită.

Pronunție

  • AFI: /'vi.zi.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru vizită.

Referințe