localitate

română

Etimologie

Din franceză localité.

Pronunție

• AFI: /lo.ka.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului localitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	localitate	localități
Articulat	localitatea	localitățile
Genitiv-Dativ	localității	localităților
Vocativ	'	'

1. așezare omenească formând o unitate administrativă.

   O localitate urbană.

Sinonime

• aglomerație, așezare, (înv.) politie

Cuvinte derivate

• local
• localiza
• localizabil
• localizare
• localizat
• localizator

Cuvinte apropiate

• loc
• locui
• locuință
• locuitor

Locuțiuni

• (loc adj. și adv.) Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba.

Traduceri

așezare omenească (oraș, sat etc.)

engleză: locality (English) esperanto: loĝloko (Esperanto) franceză: localité (français) f. germană: Ort (Deutsch) m., Ortschaft (Deutsch) f. greacă: τοποθεσία (Ελληνικά) (topothésía) f. italiană: località (italiano) f. maghiară: helység (magyar)

neerlandeză: lokaliteit (Nederlands), oord (Nederlands) poloneză: miejscowość (polski) f. portugheză: localidade (português) f. spaniolă: localidad (español) f. suedeză: trakt (svenska) c., lokalitet (svenska) c. turcă: yer (Türkçe), mevki (Türkçe), mahal (Türkçe), mevzi (Türkçe), mekan (Türkçe)

Referințe

• DEX online