Sari la conținut

voinicuț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din voinic + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /voj.niˈkuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
voinicuț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voinicuț voinicuți
Articulat voinicuțul voinicuții
Genitiv-Dativ voinicuțului voinicuților
Vocativ voinicuțule voinicuților
  1. diminutiv al lui voinic.


Traduceri

Anagrame

Referințe