De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză voltiger.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
voltija
|
| Infinitiv
|
a voltija
|
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
|
voltijez
|
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
|
să voltijeze
|
| Participiu
|
voltijat
|
| Conjugare
|
I
|
- a încăleca din fugă, fără ajutorul scărilor.
Traduceri
