încăleca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină incaballicare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kə.le'ka/


Verb


Conjugarea verbului
încăleca
Infinitiv a încăleca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încalec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încalece
Participiu încălecat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și intranz.) a (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra.
  2. (v.tranz. și intranz.) (p.anal.) a se urca pe un obiect ca pe cal.
  3. (v.refl.) a se suprapune.
  4. (v.tranz.) (fig.) a se face stăpân pe cineva; a domina, a supune.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice


Traduceri

Anagrame

Referințe