vorbuță

română

Etimologie

Din vorbă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /vor'bu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului vorbuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vorbuță	vorbuțe
Articulat	vorbuța	vorbuțele
Genitiv-Dativ	vorbuței	vorbuțelor
Vocativ	vorbuță	vorbuțelor

1. (reg.) vorbuliță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online