vorbuliță

română

Etimologie

Din vorbă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /vor.bu'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului vorbuliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vorbuliță	vorbulițe
Articulat	vorbulița	vorbulițele
Genitiv-Dativ	vorbuliței	vorbulițelor
Vocativ	vorbuliță	vorbulițelor

1. diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• abortivul

Referințe

• DEX '98 via DEX online