vornicie

română

Etimologie

Din vornic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /vor.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului vornicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vornicie	invariabil
Articulat	vornicia	invariabil
Genitiv-Dativ	vorniciei	invariabil
Vocativ	vornicie	invariabil

1. (înv.) demnitate, rang, funcție de vornic.
2. localul în care vornicul își exercita funcția.
3. funcția de primar la sat.
4. localul primăriei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online