voyage

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : voyagé
Wiki letter w.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

voyage, pl. voyages

  1. călătorie, voiaj


Verb


Conjugarea verbului
to voyage
Infinitiv to voyage
Prezent simplu
pers. 3 sg.
voyages
Trecut simplu voyaged
Participiu trecut voyaged
Participiu prezent voyaging
  1. a călători.





franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche voiage, viage, veiage < latină viāticum („provizii; călătorie”).

Înrudit cu catalană viatge, italiană viaggio, occitană viatge, portugheză viagem, română voiaj și spaniolă viaje.

Pronunție


Substantiv

voyage m., voyages pl.

  1. călătorie, voiaj
    Ce voyage si lent et si pénible nous a laissé un bon souvenir ; la rapidité excessive des moyens de transport ôte tout charme à la route : vous êtes emporté comme dans un tourbillon, sans avoir le temps de rien voir. Si l'on arrive tout de suite, autant vaut rester chez soi. Pour moi, le plaisir du voyage est d'aller et non d'arriver. — (Théophile Gautier, Voyage en Espagne, Charpentier, 1859)

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

Etimologie

Din voyager.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru voyager.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voyager.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru voyager.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru voyager.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru voyager.

Referințe