vrăbiuță

română

Etimologie

Din vrabie + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /vrə.bi'u.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului vrăbiuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrăbiuță	vrăbiuțe
Articulat	vrăbiuța	vrăbiuțele
Genitiv-Dativ	vrăbiuței	vrăbiuțelor
Vocativ	vrăbiuță	vrăbiuțelor

1. diminutiv al lui vrabie; vrăbioară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online