Sari la conținut

vrăjitură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a vrăji + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /vrə.ʒi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrăjitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrăjitură vrăjituri
Articulat vrăjitura vrăjiturile
Genitiv-Dativ vrăjiturii vrăjiturilor
Vocativ vrăjitură vrăjiturilor
  1. (pop.) vrăjitorie, vrajă.


Traduceri

Referințe